tag:blogger.com,1999:blog-46161609219031487782024-03-22T00:19:33.398+02:00Banal. Inutil. Irelevant.Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.comBlogger14125tag:blogger.com,1999:blog-4616160921903148778.post-30752044208100271542011-06-06T01:26:00.002+03:002011-06-06T02:22:02.841+03:00Cinșpe(3)Trecuseră doi ani. Cei cinșpe se prefăcuseră în șaptișpe și se apropiau cu repeziciunea Acceleratului lui Topârceanu de opșpe. Sentimentul era acela al trecerii timpului fără rost. Primăvară, vară, toamnă, iarnă. Patru anotimpuri, doișpe luni și, în final, două cicluri de șanse ratate, persoane cărora le îngăduise prea mult și veșnicele certuri din veșnicul "mediu familial".<br />Marți, mult prea devreme pentru ca gunoierilor de pe stradă să li se dezmorțească degetele jegoase de pe containerele impregnate cu aromele unor iubiri reciclabile. Trăim într-o lume modernă. Era tehnologiei. Secolul douășunu. Contactul interpersonal este obositor și deloc necesar. Mașinăriile inventive ne pot înlocui oricând, fără nicio grijă. Gânduri care îi străbăteau materia cenușie în timp ce se îndrepta spre locul plicticos de muncă. Primise o slujbă temporară la o firmă obscură care vindea o interminabilă varietate de produse, de la teneși chinezești de cea mai proastă calitate până la rame fotografice de plastic ieftin și murdar, menite să păstreze vii amintiri de mult timp uitate, din vremuri mai drăguțe. Se simțea neîmplinită și permanent obosită, probabil pentru că tot ceea ce făcea era să arunce cuvinte banale prin intermediul unui fir îmbârligat precum coada unui porc din desene animate. Cuvinte scurte, foarte adânci și cu înțelesuri ascunse, pline de figuri de stil, prin care trebuia să vândă prin telefon toată "varietatea de produse de înaltă calitate pe care o oferim!", cât mai multe lucruri odată și dacă se putea, cât mai ieftine. Naivă! Odată cu vorbele lipsite de substanță prin care vindea marfa eternului șef manelist, își vindea sufletul. Inteligența. Abilitatea de a gândi, o însușire atât de rară în lumea de astăzi. Toate astea se duceau în zbor, nu ca un porumbel alb din romanele franțuzești, ci ca pe o tavă cu hamburgeri grași și cartofi uleioși de la McDonald's. Uitase de ea și se pierduse pe drum. Hei! Se integrase, două cuvinte mult mai potrivite pentru situația ei.<br />Nu! Un cuvânt pe care-l uitase de ceva vreme. Azi nu! Să îi fi fost oare dor de timpurile adolescenței, alea de la început, cu versurile din "Nu am chef azi" răsunându-i prin tot corpul la un concert din parc, primul concert din viața ei? Nu! Nu! Nu! Nu! Din ce în ce mai accentuat. NU! Ceva în ea se rupsese. Nu era inima care îi bătea clișeic de vreo sută de ori mai tare. Nu era nici plămânul drept, ăla bolnav, care se lupta din răsputeri să-i facă rost de aer, mult aer, mai mult aer! Nu era ceva specific. Sau ceva fizic. Erau toate separat și împreună. La un loc. Dorința de a fugi se aprinse în ea ca fitilul artificiilor de Anul Nou. Se credea Ioana d'Arc, Alice Paul și Cleopatra în același timp! În jurul ei săracii gunoieri se transformaseră în revoluționari francezi și zecile de hârtii împuțite de pe jos erau mii de steaguri, însemne revoluționare și imnuri salvatoare! O chemau. Avea momentul ei. Și atunci s-a desprins. S-a cărat. A lăsat slujba nesimțită pentru o zi și și l-a și închipuit dintr-odată pe "De Puta Madre" cum o înjura și o urmărea cu remarcile lui elevate. Nu-i mai păsa.<br />A ajuns la gară. Era prea dimineață, așa că biletul a fost nimic. Viitoarea regină a Angliei de la ghișeu nu s-a abținut să-i arunce o privire împungătoare de curtezană adevărată și i-a trântit pe sub geamul maroniu acel carton care era scăparea. Un singur tren în gară. S-a aruncat pe una dintre banchetele jegoase, întotdeauna lângă geam și a răsuflat o secundă. Două. Trei. După zece minute, trenul aproape gol porni supărat către destinația pe care n-o știa și nici nu era curioasă să o afle. Se uitase la prea multe filme americane pline de aventuri siropoase și relații perfecte și probabil că din cauza asta se simțea o adevărată războinică împotriva sistemului. Sau cel puțin, împotriva locului pe care îl ocupase în ultimul timp viața ei în "sistem". Era liberă, deși înghesuită într-un compartiment plin de mucegai, cu perdele cândva bej, acum maro, împrospătate glorios de omniprezenta emblemă a sistemului: "CFR". Dezgust. Asta simțea. Aerul greu din cămăruța mișcătoare o îneca. Deschise geamul. Apoi, curent. Ușa se deschise și ea timid și perdelele înmiresmate de igrasie fluturară pentru un moment ca mândrul tricolor din fața primăriei și a școlilor. Doi ochi negri o măsurară din cap până în picioare și se așezară pe bancheta din față, la ușă, ca întotdeauna. O ignorau. Ochii negri nu-i dădeau atenție, preocupați de o carte groasă, cu coperți de piele întoarsă, ce probabil ascundeau o altă poveste imposibilă de dragoste sau acțiune. Admira nu atât ochii, cât cartea. Era minunată, acoperită, la o privire mai atentă, în catifea fină și nu în piele; părea desprinsă din biblioteca unui mare filosof contemporan, genul acela de enciclopedie ambulantă, cu însăși istoria sa de viață ruptă dintr-o altă carte cu înfățișare asemănătoare. Era fascinată de cartea verzulie, ce părea fără sfârșit, atât de groasă era, pe care ar fi vrut să o devoreze chiar ea. Atunci. Pe loc. Dar apoi, îl văzu. Ochii negri o priveau intens, înconjurați de o față excesiv de masculină, cu barbă care nu se potrivea deloc portretului și niște buze subțiri, mult prea rozii pentru tenul bronzat. Fața aceasta cu trăsături dure și o bărbie proeminentă contrasta cu trupul mic, de copil, care-i dădea un oarecare farmec aparte și o anumită alură inocentă. Dar inocența asta era imediat înlocuită de întunecimea întregului centru al feței, ochii. Arătau mai degrabă ca niște bucăți fierbinți de granit sau ca două mine infinite de cărbune neprelucrat din adâncuri. Privind-o, aceste două pietre brune scriau mii de versuri ale unei poezii necunoscute, antice și pătrunzătoare. Ea își scoase cu repeziciune o chitanță din buzunar, de la vreun client de demult și începu să citească artefactul cu un interes vădit prefăcut. Voia doar să evadeze din aria privirii negre, ca un copil fugind speriat de întuneric.<br />Și apoi, întunericul îi izbi pe amândoi. Tunel. Simți o mână aspră sub umărul ei dezgolit și o alta, mult mai puternică, trasându-i cu degetul linia bărbiei ascuțite. Două răsuflări tinere și agitate se uniră și sufletele lor deveniră o entitate. O atingere timidă a buzelor, câteva secunde și apoi lumină. Trenul opri. Ea coborî în stație, smulgându-și în grabă sufletul după ea, dar rămase numai cu o bucată infimă. Ochii negri o priveau de după perdelele mucegăite și îi impregnau pielea cu tăișul lor.<br />A alergat. O cafenea. Un parc. Un tramvai. O bancă. Un magazin. O zi petrecută în acel oraș străin, la cinșpe minute de metropola ei mare și împuțit de agitată. Un ciclu de doi ani, un lanț al slăbiciunilor rupt într-o singură zi. Era din nou fericită, se simțea stăpână pe sine și...liberă. Se recăpătase pe ea însăși, în douășpatru de ore de făcut nimic special. Sau...oare? Nu era special tocmai faptul că fugise? Că nu mai era slabă, nu mai era indiferentă, nu mai era oricine?<br />Din nou gară. Pleca acasă, trebuia să se întoarcă. Două dimineața, același tren pustiu cu care venise în orașul de țară în care aflase de la localnici că nu se întâmplă nimic niciodată. Ce ciudat!, se gândea, pentru că pentru ea se întâmplase totul în orașul acesta atât de apropiat de metropola aglomerată și totuși atât de uitat de lume. Aventura ei clișeică se termina, cămăruța înghesuită pe șine o aducea înapoi. Acasă. Gara era luminată slab de câteva felinare înalte, cu becuri galben-verzui în jurul cărora dansau turbat țânțarii, beți de căldură ca în orice noapte de vară. Ieșind printre porțile de metal care găzduiau escapada ei de-o zi, simți că bucata imensă de suflet, pe care o pierduse în dimineața uitată a acelei zile, o împlini. Pe o bancă, sub un felinar ruginit, ochii negri îi străpungeau tăios rădăcinile sufletului proaspăt întregit. O aștepta...Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4616160921903148778.post-31482637100001084252011-03-13T02:59:00.001+02:002011-03-13T03:01:21.389+02:00acumcândva<!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:trackmoves/> <w:trackformatting/> <w:punctuationkerning/> <w:validateagainstschemas/> <w:saveifxmlinvalid>false</w:SaveIfXMLInvalid> <w:ignoremixedcontent>false</w:IgnoreMixedContent> <w:alwaysshowplaceholdertext>false</w:AlwaysShowPlaceholderText> <w:donotpromoteqf/> <w:lidthemeother>EN-US</w:LidThemeOther> <w:lidthemeasian>X-NONE</w:LidThemeAsian> <w:lidthemecomplexscript>X-NONE</w:LidThemeComplexScript> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> <w:dontgrowautofit/> <w:splitpgbreakandparamark/> <w:dontvertaligncellwithsp/> <w:dontbreakconstrainedforcedtables/> <w:dontvertalignintxbx/> <w:word11kerningpairs/> <w:cachedcolbalance/> </w:Compatibility> <m:mathpr> <m:mathfont val="Cambria Math"> <m:brkbin val="before"> <m:brkbinsub val="--"> <m:smallfrac val="off"> <m:dispdef/> <m:lmargin val="0"> <m:rmargin val="0"> <m:defjc val="centerGroup"> <m:wrapindent val="1440"> <m:intlim val="subSup"> <m:narylim val="undOvr"> </m:mathPr></w:WordDocument> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 9]><xml> <w:latentstyles deflockedstate="false" defunhidewhenused="true" defsemihidden="true" defqformat="false" defpriority="99" latentstylecount="267"> <w:lsdexception locked="false" priority="0" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Normal"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="heading 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 7"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 8"> <w:lsdexception locked="false" priority="9" qformat="true" name="heading 9"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 7"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 8"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" name="toc 9"> <w:lsdexception locked="false" priority="35" qformat="true" name="caption"> <w:lsdexception locked="false" priority="10" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Title"> <w:lsdexception locked="false" priority="1" name="Default Paragraph Font"> <w:lsdexception locked="false" priority="11" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Subtitle"> <w:lsdexception locked="false" priority="22" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Strong"> <w:lsdexception locked="false" priority="20" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Emphasis"> <w:lsdexception locked="false" priority="59" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Table Grid"> <w:lsdexception locked="false" unhidewhenused="false" name="Placeholder Text"> <w:lsdexception locked="false" priority="1" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="No Spacing"> <w:lsdexception locked="false" priority="60" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Shading"> <w:lsdexception locked="false" priority="61" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light List"> <w:lsdexception locked="false" priority="62" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Grid"> <w:lsdexception locked="false" priority="63" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="64" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="65" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="66" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="67" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="68" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="69" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="70" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Dark List"> <w:lsdexception locked="false" priority="71" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Shading"> <w:lsdexception locked="false" priority="72" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful List"> <w:lsdexception locked="false" priority="73" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Grid"> <w:lsdexception locked="false" priority="60" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Shading Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="61" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light List Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="62" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Grid Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="63" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 1 Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="64" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 2 Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="65" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 1 Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" unhidewhenused="false" name="Revision"> <w:lsdexception locked="false" priority="34" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="List Paragraph"> <w:lsdexception locked="false" priority="29" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Quote"> <w:lsdexception locked="false" priority="30" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Intense Quote"> <w:lsdexception locked="false" priority="66" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 2 Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="67" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 1 Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="68" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 2 Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="69" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 3 Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="70" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Dark List Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="71" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Shading Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="72" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful List Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="73" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Grid Accent 1"> <w:lsdexception locked="false" priority="60" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Shading Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="61" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light List Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="62" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Grid Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="63" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 1 Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="64" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 2 Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="65" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 1 Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="66" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 2 Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="67" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 1 Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="68" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 2 Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="69" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 3 Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="70" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Dark List Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="71" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Shading Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="72" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful List Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="73" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Grid Accent 2"> <w:lsdexception locked="false" priority="60" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Shading Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="61" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light List Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="62" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Grid Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="63" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 1 Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="64" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 2 Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="65" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 1 Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="66" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 2 Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="67" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 1 Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="68" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 2 Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="69" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 3 Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="70" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Dark List Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="71" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Shading Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="72" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful List Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="73" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Grid Accent 3"> <w:lsdexception locked="false" priority="60" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Shading Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="61" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light List Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="62" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Grid Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="63" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 1 Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="64" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 2 Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="65" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 1 Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="66" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 2 Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="67" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 1 Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="68" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 2 Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="69" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 3 Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="70" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Dark List Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="71" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Shading Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="72" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful List Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="73" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Grid Accent 4"> <w:lsdexception locked="false" priority="60" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Shading Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="61" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light List Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="62" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Grid Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="63" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 1 Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="64" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 2 Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="65" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 1 Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="66" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 2 Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="67" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 1 Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="68" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 2 Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="69" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 3 Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="70" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Dark List Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="71" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Shading Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="72" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful List Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="73" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Grid Accent 5"> <w:lsdexception locked="false" priority="60" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Shading Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="61" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light List Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="62" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Light Grid Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="63" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 1 Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="64" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Shading 2 Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="65" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 1 Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="66" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium List 2 Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="67" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 1 Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="68" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 2 Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="69" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Medium Grid 3 Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="70" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Dark List Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="71" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Shading Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="72" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful List Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="73" semihidden="false" unhidewhenused="false" name="Colorful Grid Accent 6"> <w:lsdexception locked="false" priority="19" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Subtle Emphasis"> <w:lsdexception locked="false" priority="21" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Intense Emphasis"> <w:lsdexception locked="false" priority="31" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Subtle Reference"> <w:lsdexception locked="false" priority="32" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Intense Reference"> <w:lsdexception locked="false" priority="33" semihidden="false" unhidewhenused="false" qformat="true" name="Book Title"> <w:lsdexception locked="false" priority="37" name="Bibliography"> <w:lsdexception locked="false" priority="39" qformat="true" name="TOC Heading"> </w:LatentStyles> </xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Table Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-priority:99; mso-style-qformat:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin-top:0in; mso-para-margin-right:0in; mso-para-margin-bottom:10.0pt; mso-para-margin-left:0in; line-height:115%; mso-pagination:widow-orphan; font-size:11.0pt; font-family:"Calibri","sans-serif"; mso-ascii-font-family:Calibri; mso-ascii-theme-font:minor-latin; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-theme-font:minor-fareast; mso-hansi-font-family:Calibri; mso-hansi-theme-font:minor-latin;} </style> <![endif]--> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%; font-family: "Times New Roman","serif";">Trupul </span><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%; font-family: "Times New Roman","serif";" lang="RO">îmi este permanent închis în cutii cu patru pereţi aşa cum şi sufletul îmi este permanent închis în cutia conştiinţei, în cutia cu remuşcări. Şi m-am pierdut pe drum.</span></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%; font-family: "Times New Roman","serif";" lang="RO">Cândva, obişnuiam să-mi pun gândurile pe hârtie, să le decupez şi să le asamblez până ce formam un puzzle măcar aproape complet.</span></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%; font-family: "Times New Roman","serif";" lang="RO">Acum nu mai găsesc piesele puzzle-ului, sunt furişate bine în spatele cutiilor frumos organizate care nu suportă şi nu acceptă sub nicio formă deranjul.</span></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%; font-family: "Times New Roman","serif";" lang="RO">Cândva, îmi exprimam frustrările în scris, în eseuri patetice şi pseudoliterare, în care protagonista era întotdeauna victima societăţii.</span></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%; font-family: "Times New Roman","serif";" lang="RO">Acum pot doar să strig „Sunt frustrată”, fără metafore, personificări şi epitete construite frumos.</span></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%; font-family: "Times New Roman","serif";" lang="RO">Cândva, semnul meu de punctuaţie preferat era virgula. Acum este punctul.</span></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%; font-family: "Times New Roman","serif";" lang="RO">Cândva, obişnuiam să râd în hohote. Acum de-abia mai pot să surâd timid.</span></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%; font-family: "Times New Roman","serif";" lang="RO">Cândva, obişnuiam să iubesc. Să iubesc oamenii din jurul meu, să mă iubesc pe mine. Acum nu mai pot simţi nimic. Sunt goală, ca jumătatea pesimistă a paharului cu apă.</span></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%; font-family: "Times New Roman","serif";" lang="RO">Cândva, speram. Acum...acum.</span></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%; font-family: "Times New Roman","serif";" lang="RO">Cândva, îmi puneam întrebări. Acum vreau doar să aflu cel mai simplu şi mai rapid răspuns.</span></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%; font-family: "Times New Roman","serif";" lang="RO">Cândva, viaţa mea obişnuia să fie frumoasă. </span></p> <p class="MsoNormal"><span style="font-size: 12pt; line-height: 115%; font-family: "Times New Roman","serif";" lang="RO">Viaţa mea acum mă urăşte pentru ce i-am făcut. Şi de-asta, cândva, trăiam în prezent. Acum, trăiesc în acelaşi prezent de mult timp uitat...</span></p>Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4616160921903148778.post-779863692127920892010-08-21T22:17:00.002+03:002010-08-21T22:18:12.355+03:00fin.Şi apoi, totul s-a sfârşit. Ca un strop de ploaie izbit de geamul lateral al unei maşini cu 140 la oră. 200 kg. O viaţă de om înghesuită în cutii de 200 kg.Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4616160921903148778.post-8667227450523424222009-07-16T15:06:00.004+03:002009-08-11T14:15:41.703+03:00Niste leapsaPentru ca sunt la un calculator de peste mari si tari care nu poseda diacritice, o sa scriu fara, in speranta ca voi fi iertata. Am mai deschis si eu blogger-ul asta in ultimul timp si am constatat ca domnul <a href="http://robbiesays.net">Robbie</a> mi-a pasat o leapsa. Si pentru ca e foarte la moda in ultimul timp sa postezi joculete din astea amuzante pe blog-ul tau, o sa-mi indeplinesc sarcina primita si o sa completez si eu leapsa asta. So, here we go..<br /><br /><span style="font-size:130%;"><em>1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al patrulea rând:</em><br /></span><br />Sunt intr-o cafenea, nu exista carti aici.<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">2. Fără să verificaţi cât e ora?</span></em><br /><br />Vreo 11, cred.<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">3. Verificaţi!</span></em><br /><br />13.11.<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">4. Cum sunteţi îmbrăcat?</span></em><br /><br />Blugi maro si super-camasa mea verde.<br /><br /><span style="font-size:130%;"><em>5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?</em><br /></span><br />La blog-ul lui Rob si la conversatia cu Deiu.<br /><br /><span style="font-size:130%;"><em>6. Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?</em><br /></span><br />Niste jazz chil, americani razand.<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?</span></em><br /><br />Azi, ca sa ma misc incoace sa intru pe net si sa-mi iau o cafea buna.<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">8. Ce aţi visat ieri noapte?</span></em><br /><br />Sincer? Pe Artemi, pentru ca tocmai vorbisem cu ea ieri.<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">9. Când aţi râs ultima data?</span></em><br /><br />Acum vreo doua zile. Dar a fost mai mult un giggle decat un ras. N-am mai ras pe bune de vreo saptamana.<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">10. Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?</span></em><br /><br />O alarma de incendiu, niste cabluri izolate, un aer conditionat si un semn de Exit cu un om alergand spre o usa.<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?</span></em><br /><br />Mi-as aduce prietenii incoace si le-as cumpara case. Cu gradina si balansoar!<br /><br /><span style="font-size:130%;"><em>12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?</em><br /></span><br />Ceva pe la TV aseara, Date Movie mi se pare.<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">13. Aţi văzut ceva neobişnuit azi?</span></em><br /><br />Neah, nu prea se intampla nimic neobisnuit pe aici.<br /><br /><span style="font-size:130%;"><em>14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?</em><br /></span><br />Aveam una buna, pana sa ajung la intrebarea asta.<br /><br /><span style="font-size:130%;"><em>15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă?</em><br /></span><br />Am cazut in cap de pe casa cand eram mica.<br /><br /><span style="font-size:130%;"><em>16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?</em><br /></span><br />Olive, dar maicamea face misto de mine ca o sa-i spuna Maslina, asa ca incerc sa ma razgandesc.<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?</span></em><br /><br />La asta nu m-am gandit inca, imi place David sau Razvan. Sau Matei. Sau Mihai. O, damn it, nu stiu!<br /><br /><span style="font-size:130%;"><em>18. V-ati gândit deja să locuiţi în străinătate?</em><br /></span><br />Nu m-am gandit, mi-a fost impus.<br /><br /><span style="font-size:130%;"><em>19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?</em><br /></span><br />Aah, de cand te asteptam. Mwhaha.<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?</span></em><br /><br />Discriminarea, as face oamenii sa fie mai eco, violenta in familie.<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">21. Vă place să dansaţi?</span></em><br /><br />Daaaaa. Oriunde, oricand.(Si ce daca nu ma pricep?)<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">22. George Bush?</span></em><br /><br />Iliescu?<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">23. Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?</span></em><br /><br />Reclame si apoi a inceput Seinfeld.<br /><br /><em><span style="font-size:130%;">24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?</span></em><br /><br />Mara si Mada. And that's it.Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4616160921903148778.post-18114607369592045842009-04-10T19:15:00.008+03:002009-04-10T20:16:30.889+03:00Cine zicea că oamenii nu pot fi şi altfel?<div style="text-align: left;"><span style="font-size:85%;"><span style="font-weight: bold;"> </span><span style="font-size:100%;">Aştept vreo treizeci de minute un 226 care întârzie să apară. Mă urc în primul 368 şi constat că în spate se află 2 de 226. Grozav! Ca-ntotdeauna. Cu căştile-n urechi, mă aşez lângă un domn mai în vârstă. Aceleaşi eterne feţe triste domină atmosfera uşor degajată a autobuzului gri.</span></span><br /></div><span style="font-size:85%;"><span style="font-size:100%;">-Nu te supăra, asta pentru ce mai e? mă întreabă domnul de lângă mine. Având o minte îmbuibată de stereotipuri, mă gândeam că e încă un moş dezamăgit de noua generaţie, dornic să se exteriorizeze în acest sens.<br /></span><span style="font-size:100%;">-E...ca să schimbi melodiile, i-am răspuns zâmbind, îndesându-mi casca la loc în ureche.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Şiiii...melodiile alea de unde vin?</span></span><br /><span style="font-size:85%;"><span style="font-size:100%;">-Păi, din telefon! îi răspund arătând cu degetul către buzunarul de la pantaloni.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Aaaa, gata, am înţeles. Am crezut că e cine ştie ce tehnologie nouă.<br /></span><span style="font-size:100%;">Am zâmbit din nou. Începea să-mi placă domnul. Era simpatic, cu ochelarii fund-d</span></span><span style="font-size:85%;"><span style="font-size:100%;">e-borcan acoperindu-i ochii mici şi veseli.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Am crezut că e din ăla...Aifon, aipod, cum îi zice.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Aaa, nu, e un simplu t</span></span><span style="font-size:85%;"><span style="font-size:100%;">elefon. Nu e aifon.</span></span><br /><span style="font-size:85%;"><span style="font-size:100%;">-Cum i-ai zis? Ai ce?<br /></span><span style="font-size:100%;">-Aifon.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Ăhă, ăhă.<br /></span><span style="font-size:100%;"> Mă sună mama. Îi spun că sunt în 368 şi ajung în vreo patruzeci de minute. Îmi bag căştile în ghiozdan şi-mi scot cartea. Presimt o convorbire cu domnul de lângă mine, încep să nu regret că m-am urcat în 368. Cu mişcări bruşte, domnul scoate din buzunarul gecii două cartonaşe în formă de semilună mai lată şi mă întreabă care-i mai mare, punându-le unul lângă altul. Aaahaaa, m-am prins. E o iluzie optică.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Sunt egale, îi zic eu.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Sigur? Dar aşa? spune, schimbând cartonaşele între ele.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Sigur. Sunt egale. Ăsta roz pare mai mare, dar sunt egale.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Aşa e, mă. Bravo. Mi le-au dat nişte americani în Cişmigiu, m-au întrebat şi pe mine acelaşi lucru. Eu am zis că ăsta roz e mai mare. Mă-ntreabă: "Sigur? Pe-o bere?". Zic: "Da, dom'le, sigur." Erau egale, cum ai zis. Eh, am dat berea. Dar ei au dat friptura. Ce pot să zic, am trei licenţe, m-au ajutat la ceva? Se pare că trebuie să vină noua generaţie ca să îşi dea seama.<br /></span><span style="font-size:100%;">Ce domn de treabă, mă gândeam. Uitasem de mult timp că oamenii necunoscuţi pot fi şi sociabili. Probabil că, după cum am zis, minţile noastre pline de prejudecăţi nu concep că oamenii pe care nu-i cunoaştem ar putea să intre pur şi simplu în vorbă cu noi.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Am zis eu că eşti deşteaptă. Studentă unde?<br /></span><span style="font-size:100%;">-Aah, nu-s studentă. Sunt de-abia la liceu, în a noua. La Sava.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Daaa, Sava. Unde a făcut şi fiică-mea. Deci de-aia...de-aia, îmi spune gânditor şi reia repede..Grozav liceu! Deosebit, într-adevăr. Mai e ăla...era unu'...Rusu, de fizică. Mai e?<br /></span><span style="font-size:100%;">-Da, Rusu..Mai e.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Mai e ăla? Doamnee, mereu plângea când îi cântau copiii la sfârşit de an..grozav om. Şi ce limbi străine faci?<br /></span><span style="font-size:100%;">-Păi, franceză şi engleză.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Şi franceză ştii la fel de bine ca şi engleză? Engleză sunt convins că ştii.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Mă descurc, dar nu ştiu atât de bine ca engleză.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Da..şi la mine veneau copiii pentru pregătire. De fapt, vin. Îi pregătesc pentru Cambridge. Şi iau, dom'le, iau. Unele fete mă mai văd prin autobuz, mă strigă "Oncle, oncle". Aşa-mi zic ele, oncle. Ce să faci...singura satisfacţie care îmi mai rămâne. Mai strâng şi eu nişte bănuţi, că cu pensia asta...Au venit la mine şi babeţi din ăştia de patruzeci şi ceva de ani, să-i învăţ engleză şi germană că nu ştiu şi le trebuie. Eu când le ziceam...Dacă ştii germană acum, eşti aranjat. Lasă că şi franceza e bună. Eu cobor la prima, nu te mai plictisesc.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Nu mă plictisiţi chiar deloc...În autobuz mereu vezi..<br /></span><span style="font-size:100%;">Între timp, o doamnă corpolentă şi soţul ei aidoma încearcă să se strecoare pe lângă scaunul meu şi mă împing amândoi violent cu coatele. Doamna corpolentă începe să ţipe la o domnişoară care nu voia să se dea din calea ei şi în momentul următor se iscă un scandal monstru.<br /></span><span style="font-size:100%;">Îmi reiau fraza către domn:<br /></span><span style="font-size:100%;">-Mereu vezi chestii de genul ăsta, feţe mohorâte. Numai tristeţe. Suntem foarte trişti.<br /></span><span style="font-size:100%;">Domnul de lângă mine începe să se amuze copios pe seama mahalalei nou formate într-un spaţiu atât de mic precum al autobuzului şi-mi zice cu un accent englezesc:<br /></span><span style="font-size:100%;">-We are romanians, we are romanians.<br /></span><span style="font-size:100%;">Încep şi eu să râd, în ciuda faptului că domniţa strălucitoare care se sprijinea de bara portocalie de lângă scaunul meu(nu cea implicată în scandal), ne fixează şi pe mine şi pe domn cu o privire evident plină de înjurături.<br /></span><span style="font-size:100%;">Îi fac loc domnului de lângă mine să coboare, ne apropiem de prima staţie.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Cum ziceai că te cheamă pe numele mic?<br /></span><span style="font-size:100%;">-Luana.<br /></span><span style="font-size:100%;">-A, Luana. Era un film prin '47 cu *actriţă al cărei nume nu l-am reţinut* care se numea aşa. Oricum, tu eşti mai drăguţă decât ea. Îţi dai seama, ea cu toate solarele şi fondurile de ten...Îţi zic eu că aşa e.<br /></span><span style="font-size:100%;">-Atunci trebuie să-l văd, îi răspund, cu siguranţă roşind.<br /></span><span style="font-size:100%;">-O zi bună şi o noapte nebună. Te salută moşu'.<br /></span><span style="font-size:100%;">-La revedere!<br /></span><span style="font-size:100%;"> Coboară şi din staţie îmi mai face o dată cu mâna. Îi răspund entuziasmată. Îmi scot caietul de geografie din ghiozdan şi-ncep să scriu. Mă mir că încă nu s-a uitat nimeni insistent la mine. Sau poate nu mi-am dat eu seama.</span><br /><br /><br /><span style="font-weight: bold;font-size:100%;" >Cine zicea că oamenii nu pot fi şi altfel?</span></span>Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-4616160921903148778.post-33997446918163172432009-03-17T23:33:00.003+02:002009-03-17T23:56:55.500+02:00Obsesie?<span style="font-size:85%;"><span style="font-family: georgia;" class="def" onclick="return searchClickedWord(event);"><span style="font-weight: bold; font-style: italic;">OBSÉSIE, </span> <i>obsesii, </i> s.f. Tulburare a voinţei care se manifestă prin idei fixe, prin dorinţa irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conştient de caracterul anormal al acţiunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conştiinţei, stăruitor şi anormal; preocupare chinuitoare.<br />sau<br /><br /> <span style="font-weight: bold; font-style: italic;">OBSÉSIE </span><i>s.f.</i> 1. Imagine, idee care urmăreşte pe cineva neîncetat; preocupare chinuitoare. 2. Tulburare mintală provocată de o idee fixă (teamă, impulsie). </span><br /><br /><br /><span style="font-family: georgia;">Sursa este Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. Online, chiar! De ce obsesie? Pentru că asta mă chinuie pe mine de ceva timp încoace. A început timid şi apoi şi-a dezvoltat tentaculele tot mai mult, până a reuşit să mă sufoce. Acum nu mai vrea să-mi dea drumul. Şi m-am pierdut pe drum. Unde sunt? Unde e independenţa din mine? Unde mi-e personalitatea, orgoliul? Unde sunt toate astea? Da, sunt la tine. Le ţii ascunse într-o cameră neagră şi nu vrei să le dai drumul pentru că te satisface grozav să mă vezi chinuindu-mă. Eşti un porc. Nu, eşti doi porci!! Iar eu sunt o naivă. Cea mai mare din câte am cunoscut. </span><br /><br /><span style="font-family: georgia;">Trebuia să-mi termin proiectul la biologie, nu să îţi faci tu apariţia. </span><br /><br /><span style="font-family: georgia;">M-am săturat, teribil m-am săturat de discuţiile astea inutile. Daaa, inutile! Aşa ca mine. Şi ce dacă am chef să îmi exprim frustrările? Am şi eu voie o dată pe an să-mi dau masca jos şi să o fac. Cum adică ce mască? Aceeaşi mască pe care o poartă şi vecinul de la scara 2 şi profa de ştiu-eu-ce şi mama ta şi tatăl lui. Masca de indiferenţă combinată cu o eternă fericire şi în acelaşi timp tristeţe. Cam asta ar fi, cam asta ar fi lumea în care ne scăldăm. Aşa că lasă-mă să mă exprim, pentru că, oricum, în rest, nu faci altceva decât să mă adânceşti şi mai mult în starea obsesivă în care mă complac involuntar. </span><br /><br /><span style="font-family: georgia;">Te rog frumos să nu mai fii porc. Ştiu că îţi este imposibil. De asemenea, te rog cu toată simpatia să îmi înapoiezi visele pentru că nopţile în care te visez sunt pierdute şi le simt lipsa. Te rog să îmi înapoiezi fluturii din stomac care, de fiecare dată când te simt aproape, zboară către tine şi mă lasă singură. Şi ei. De parcă nu ar fi de ajuns că o faci tu. Cu acest prilej, te rog să nu o mai faci. Te rog să nu mă mai faci să mă simt neputincioasă în faţa ta pentru că nu deţii tu adevărul suprem şi te rog să-mi dai inima înapoi. Da, aşa cum este. Şi dă-mi şi toporul cu care ai ciopârţit-o. Te rog să-mi înapoiezi secundele, minutele şi orele în care am discutat cu tine. Pentru că nu meriţi. Şi pentru că îmi aparţin. </span><br /><br /><span style="font-family: georgia;">Te rog să mă eliberezi de starea obsesivă în care m-ai aruncat după ce ai plecat. </span><br /><br /><span style="font-family: georgia;">Te rog să te întorci, ca să îmi demonstrezi încă o dată cât de porc eşti, apoi, te rog să-ţi faci ieşirea aşa cum se cuvine, înconjurat de ele. </span><br /><span style="font-family: georgia;">Te rog să dispari pentru că am obosit să te mai aştept. </span><br /><br /><br /><span style="font-size:100%;"><span style="font-style: italic; font-family: georgia; font-weight: bold;">OBSESIE</span></span><span style="font-family: georgia;">-substantiv comun care nu mai reprezintă nimic pentru mine. Sursa: Luana. Online, chiar!</span></span>Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-4616160921903148778.post-22644536285141380112009-02-04T13:14:00.007+02:002009-02-10T11:07:55.737+02:00Cinşpe(2)<span style="font-weight: bold;font-size:100%;" >A alergat după autobuz. A transpirat, se gândea că sigur o să-l prindă. A ajuns gâfâind. Autobuzul era plin. Oamenii se înghesuiau înăuntru de parcă se vindea fericire gratis. Toate gândurile, pasiunile şi visele lor dispăruseră. Odată cu corpurile, sufletele fiinţelor umane erau şi ele puse în comun. A înjurat în gând, s-a dat bătută. Strada era plină. Obiectele preferate ale oamenilor, maşinile, se înşirau pe drumul umed ca furnicile. Un iz de înghesuială amestecat cu o umezeală mizeră plutea peste tot în aer. Oameni grăbiţi, eliberaţi de sentimente ignorau tot ce se petrecea în jurul lor şi îşi urmau zilnicele şi mereu aceleaşi drumuri. "O să merg cu metroul", s-a gândit. "Sigur o să ajung mai repede". A coborât în subteranul mult prea populat şi şi-a procurat o cartelă din aceea cu două călătorii. Vânzătoarea a fulgerat-o cu o privire dispreţuitoare şi i-a întins în silă cartonul ce deschidea porţile subsolului. Pentru staţia "Crângaşi" i s-a răspuns la fel de dispreţuitor că trebuia să meargă la Linia 2. A mulţumit timid printr-o mişcare a capului şi a păşit grăbită spre destinaţia de la sfârşitul scărilor: Linia 2. Peronul era pustiu. Un cerşetor stătea stingher într-un colţ, fără speranţe la fericire materială. În rest, nimic. Liniştea era la ea acasă. Zgomotul claxoanelor furioase de la suprafaţă s-a furişat încetişor, ascunzându-se în spatele liniştii imperiale din subteran. S-a auzit metroul. Fugea către staţia "Izvor" sfărâmând fără milă aerul şi întunericul din tunel. O aşteptare de trei secunde şi apoi o pătrundere într-o continuare a lumii de deasupra. Un metrou plin. O cunoştinţă salutată în treacăt. Şi...el. Metroul s-a eliberat. La câteva scaune distanţă i s-a înfăţişat profilul unui chip brun cu trăsături violente, cu ochi verzi şi mici ce priveau pierduţi pe harta staţiilor de metrou, cu căşti ce alintau nişte urechi brutale acoperite de plete castanii. Privea chipul cu o insistenţă obraznică, iar atunci când chipul făcea o mişcare de rotaţie a capului în direcţia ei, lăsa speriată capul în jos, zâmbind suav. Fără să ştie dacă chipul o mai privea, a ridicat capul. Şi-au încrucişat privirile, gândurile, fiinţele. Sufletele lor au zburat în aer, s-au îmbrăţişat şi au făcut schimb de trupuri. O clipă a durat. Apoi, metroul s-a umplut din nou de monştri umani şi sufletele lor au revenit fugind. "Urmează staţia <</span><crângaşi><span style="font-weight: bold;font-size:100%;" ><crângaşi>> cu peronul pe partea stângă". A coborât pierdută. Ca într-un ocean, un val de oameni părăsiţi de sentimente au purtat-o până aproape de ieşire. Drumul către tramvaiul patruzecişiunu în direcţia "Ghencea" i se înfăţişa la stânga. Din nou, încrucişare. A urcat scările murdare de inimi prăbuşite în mizerie. Urmărea chipul brun fără să respire, inima îi exploda în piept. Chipul se îndrepta în acelaşi sens ca şi ea. Din când în când, chipul se întorcea către ea. Nu a mai lăsat capul în jos, precum în metrou. Privea încrezătoare în sus, păşind în urma lui. Afară, la suprafaţă, întunericul domnea, obligând autorităţile să plătească bani în plus pentru curentul consumat de stâlpii de iluminat. Ieşirea din gura de metrou ducea chiar la peronul din staţia de tramvai. Metalul colorat sub formă de mijloc de transport şi-a făcut apariţia. Chipul a urcat la cealaltă uşă, iar ea şi-a făcut loc în înghesuială, urcând pe la uşa din dreptul ei. Trei staţii, atât a avut de mers. Sufletele oamenilor ce au coborât în staţia în care trebuia să coboare şi ea, au fugit înaintea acestora şi i-au aşteptat tulburate pe peron. Înainte să coboare, a aruncat o ultimă privire înapoi, acum, că tramvaiul era parţial gol. Chipul dispăruse. A fugit grăbită prin ploaia care a intrat în scenă exact la timp, ca să spele amintirile adunate de-a lungul zilei. Întârzia...</span><br /></crângaşi>Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4616160921903148778.post-50637356332705926692008-12-24T12:40:00.004+02:002008-12-24T13:09:58.915+02:00Ajunul viselor uitate<span style="font-size:85%;"><span style="font-weight: bold;"> Frumoasă zi de iarnă ţi-ai ales! Acum, când încă moţăi în pijamalele roşii cu dungi încărcate de vise prăfuite şi înghesuite undeva într-un dulăpior lăcuit de prin </span></span><span style="font-size:85%;"><span style="font-weight: bold;">mintea mea...Un moment mai bun nu îţi puteai găsi, nu e aşa? Nu! Te rog! Mai lasă-mă să dorm...iubesc paturile moi</span></span><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiEdlyMFg6LjM-wFvWcVV3DpubT3PnfzmWW76BKmT4nB0yOG3kM-5hIM29Ji6daB_RM3zPSD8w_a52f6con5ZnkHD4Wi9z4aP2bFrkMKMBOKQs_QrYfCcsHAEUBlgme5r5H4b8dNr9-xO1/s1600-h/scan00071.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 75px; height: 46px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiEdlyMFg6LjM-wFvWcVV3DpubT3PnfzmWW76BKmT4nB0yOG3kM-5hIM29Ji6daB_RM3zPSD8w_a52f6con5ZnkHD4Wi9z4aP2bFrkMKMBOKQs_QrYfCcsHAEUBlgme5r5H4b8dNr9-xO1/s200/scan00071.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5283312004532166818" border="0" /></a><span style="font-size:85%;"><span style="font-weight: bold;"> şi calde din care nu te mai poţi desprinde dimineaţa când trebuie să-ţi porţi corpul inert spre locul de muncă, încă o dată pe săptămână. Nu mi s-a derulat </span></span><span style="font-size:85%;"><span style="font-weight: bold;">visul în întregime, te rog, nu mă smulge, încă!...E Ajunul Crăciunului, momentul anului în care toată lumea se cadoriseşte, împodobeşte bradul şi-mai-ştiu-eu ce fac. Nu vrei să mă laşi să-mi primesc şi eu cadourile? Maturitate, te rog, stăpâneşte-ţi setea de suflete infantile proaspete şi mai lasă-mă să îmi iubesc patul încă o noapte! Căci...după ce mă vei zgâria tu, luându-mă din lumea mea, patul meu va duce lipsă de afecţiunea pe care i-o arăt acum. Va deveni numai un obiect cu cearşafuri pe care le voi schimba din cinci în cinci ani, cu pernă care îmi va simţi în fiecare noapte mireasma părului, încărcată de fumul ţigărilor din oraşul ăsta mare, de visele tuturor oamenilor pierdute şi aruncate fără milă la containerul ăla de gunoi colectiv...şi ea, iubita mea pernă, nu va mai simţi nimic din partea mea. Poate doar indiferenţă. Voi deveni rece, iar toate jucăriile care zac acum cuminţi pe patul meu, vor dispărea fără urmă. Te rog, mai lasă-mă să admir o ultimă dată întreaga lume ce se desfăşoară în jurul meu şi să mă minunez de spectacolul la care participă toţi oamenii, căci viaţa este cel mai intens spectacol. Sunt mii de suflete afară! Şi ele merită mai mult decât mine să le duci departe de lumea asta, acolo, în lumea în care nimeni nu zâmbeşte, lumea concedierilor, a frustrărilor, a...</span><br /><span style="font-weight: bold;"> Sau măcar...te rog să mă aştepţi...Mă duc să îmi fac un duş, să-mi spăl toate visele pe care, oricum nu le voi mai revedea vreodată, să renunţ la amintiri, la jucării, la prieteni şi să-mi fac loc pentru...pentru...aşa este, nu trebuie să-mi fac loc pentru nimic. Căci nu mă va mai frământa nimic. Nici măcar firava mea persoană. Aşteaptă-mă în faţa uşii, i-am lăsat copilăriei un bilet de adio. Aşteaptă-mă, că vin...</span></span>Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-4616160921903148778.post-73867789678330929662008-12-20T19:36:00.004+02:002008-12-24T12:39:59.906+02:00Refulare în vid<div><span style="font-weight: bold;font-size:85%;" >Dragostea e ca un autobuz. Bineînţeles, nu îi pasă dacă ai ratat-o şi nici nu o interesează dacă te-a călcat şi ai rămas rănit în mijlocul drumului. O să vină şi o să se instaleze în sufletul tău micuţ şi insignifiant pentru ea, apoi o să se care cu cea mai mare nesimţire şi tu tot bocind, în camera ta jegoasă, o să rămâi.</span><br /></div>Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-4616160921903148778.post-50123604728123622562008-11-19T11:31:00.003+02:002008-11-21T10:14:35.808+02:00Filomamasotatafind<span style="font-size:85%;"><span style="font-weight: bold;">Eşti singur. Da, singur. Singur prin viaţă, singur prin moarte. Te naşti singur şi cel mai probabil, o să şi mori singur. De ce? Pentru că te ai doar pe tine. Cineva spunea cândva, demult:"Nu te încrede în nimeni". Nu fi naiv, ascultă-l. Toţi cei în care vei avea încredere ştii ce vor face? Te vor lăsa. SINGUR. Prietenii? Primii care te vor lăsa să suferi, să arzi în mizeriile celorlalţi, te vor lăsa să te sfâşie hienele, să te mănânce lupii. Se vor uita cum sufletul tău se târăşte fără speranţă prin noroi. Crezi că vor face ceva? Poate cei care au norocul să dea peste prieteni cu adevărat prieteni, o să se salveze. Ceilalţi? O să se descompună încet, în sucul propriilor lor frământări, singuri, poate sub privirile ipocrite ale aşa-zişilor prieteni ce-i vor devora până la sfârşit cu râsetele lor demonice.<br />Poate că te întrebi"Dar părinţii?". E bine că totuşi, îţi pui această întrebare, întrebare pe care de-abia acum ai realizat că ţi-ai pus-o. De ce? Poate pentru că te afli în permanente conflicte cu părinţii, poate că nu îi simţi atât de aproape cum ar trebui, poate că părinţii lipsesc pur şi simplu din viaţa ta. Şi totuşi, ţi-ai pus această întrebare. Păi, aşa este, părinţii sunt singurele fiinţe care te vor ajuta să te salvezi, care vor fi capabile să înţeleagă ce gândeşti, ce simţi, ce vrei, ce faci TU. Părinţii sunt cei care vor ştii să te certe atât de tare încât peste vreo douăzeci de ani o să-ţi spui"Mamă, ce mi-au făcut ai mei când aveam 14/15/16/17/etc. ani", dar o să fie acolo pentru tine, o să te susţină, indiferent de alegerile pe care le faci, o să se pună in pielea ta ca să vadă ce ai vrut, de fapt, să zici, o să...îţi demonstreze cât de mult te iubesc, de fapt. Şi poate, tot peste douăzeci de ani o să-ţi zici"Mama, ce părinţi ca lumea am."<br />Şi poate sufletul n-o să ţi se mai târască prin noroi, deşi prietenii ţi l-au mototolit şi i-au dat un şut în mlaştină, poate n-o să te mai zbaţi singur şi poate n-o să mai fierbi in zeama neliniştilor tale. Aşa că du-te şi îmbrăţişeaz-o pe "mami" şi ignoră ce e în jur. Ascultă doar când trebuie şi iubeşte pe cine merită.<br /></span></span>Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-4616160921903148778.post-74700518219899119922008-09-30T22:24:00.012+03:002010-08-21T22:44:47.794+03:00Cinşpe.(1)<span style="font-weight: bold;"> <span style="font-size:85%;"> <span style="font-size:100%;">A plecat. A trântit uşa cu putere după ce s-a certat cu maică-sa şi a plecat. A lăsat în urmă un ecou ruginit şi un iz de isterie adolescentină. A ieşit în faţa blocului şi s-a aruncat într-un taxi cu beculeţul verde aprins, lângă un şofer împuţit cu o mireasmă fină de incultură şi prostie demnă de apreciat(ea se pricepea la identificat aparenţe de genul ăsta). Aproape că i-a poruncit şoferului s-o ducă până la liceu, încă avea nervi legate de certurile cu ai ei în care se simţea atât de nedreptăţită(o imatură).<br />Se uita lung pe geam căci nu avea unde altundeva să se uite; bineînţeles, doar dacă nu voia să-l contemple pe intelectualul din stânga ei care, cel puţin, măcar îşi dădea silinţa să se strecoare prin trafic ca ea să ajungă cât mai repede. Dacia galbenă şi plină de poveşti uzate, scrise pe roţile ei, aluneca printre ceilalţi monştri ca un fluturaş printre ţânţari, păienjeni şi alte gângănii din astea scârboase.<br />I se derulau în minte fel de fel de posibile experienţe sau întâmplări deja petrecute. Toate nebuniile prin care a trecut cu prietenii ei(subliniez prieteni), toate notele mici luate fără nicio jenă, toate nopţile de vară în care nu putea să adoarmă din cauza căldurii sufocante din camera cu geamul deschis de la etajul doi unde se auzeau zgomote de motor ambalat şi înjurături elevate până târziu în noapte. Oamenii se transformau în zmei, maşinile în trăsuri întunecate şi rapide. Era o junglă. O junglă care se sfârşea brusc la apariţia primului firicel mai îndrăzneţ de lumină.<br />Din când în când, o voce robotică de femeie o trezea din visare. "Comuna Pantelimon, strada Speranţei, vă rog." Şi mesajul se repeta până când un alt sunet, un alt intelectual, probabil ca cel din stânga ei, îi răspundea la fel de robotic dar cu o tentă mult mai ţărănească şi degajată:"Da, păpuşă, imediat".<br /> Traficul era infernal, şoferii frustraţi se exteriorizau în toate felurile posibile(stânga inclusiv), zbierau ca din gură de şarpe, înjurau pe oricine le ieşea în cale, </span><span style="font-size:100%;"><span style="font-size:100%;">lor, </span><span style="font-size:85%;"><span style="font-weight: bold;"><span style="font-size:100%;">regilor şoselelor. Totul era un continuu scandal pe o scenă de piesă ieftină cu miros de mizerie şi fum de ţigară. A ajuns. Cel mai lung drum din viaţa ei, se gândea. A plătit şoferului. A uitat să-i lase bacşiş şi i s-a părut că înjură în urma ei. A trântit uşa taxiului galben şi s-a grăbit către intrarea şcolii pe care o frecventează de cinci ori pe săptămână, alimentând o continuă rutină. A ajuns în faţa porţii unde nea' Ilie, paznicul, se certa din nou cu o sticlă de bere ieftină. A şovăit puţin. A făcut o întoarcere bruscă de treisuteşaizeci de grade şi a fugit. A fugit de şcoală, de probleme, de absenţe, de materii, de balauri didactici. După zece metri s-a oprit. "Azi nu mă duc la şcoală". Şi-a îndesat căştile în lobii urechilor şi a început să fredoneze şi să ţină ritmul în timp ce mergea cu paşi leneşi către Piaţa Romană.<br /> Toate fiinţele care împărţeau cu ea acelaşi trotuar(pentru că nu îi pot numi oameni), se uitau ciudat la ea. Ce?!, n-au mai văzut om care să cânte şi să danseze pe stradă? Probabil că nu.<br />Aglomeraţie pe trotuare, aglomeraţie pe străzi. Piaţa Romană arăta atât de urât la ora aia. Oameni preocupaţi de tot felul de gânduri, oameni care au uitat de mult să mai zâmbească, oameni guvernaţi de şefi, de mass-media şi de-mai-ştiu-eu-ce, oameni care cerşeau bani, dar dacă le dădeai un strop de fericire, riscai să te alegi cu o înjurătură, oameni care respirau bani, oameni care trăiau mai rău ca într-o colibă părăsită din sudul Africii, toate aceste clase sociale(sau antisociale, haha) aflate în antiteză pe un singur drum de beton: Magheru. A...şi câinii maidanezi, fiinţele fără speranţă.<br /> Se plimba pustiită pe bulevard, strecurându-se printre toţi oamenii grăbiţi, cărând după ea ghiozdanul vechi şi maro, plin cu amintiri momentan sufocate de cărţi groase şi caiete cu coperţi uzate şi mâzgălite. S-a oprit pe o bordură. S-a aşezat pur şi simplu pe marginea drumului, gestul ei trecând aproape neobservat pe lângă ceilalţi monştri umani. Se simţea în siguranţă, se simţea izolată, deşi în jurul ei mişunau oamenii precum furnicile. Apoi s-a ridicat brusc şi a vrut să plece mai departe. A simţit un umăr ciocnindu-se de umărul ei, apoi a simţit o mână puternică apucându-i mâna firavă. A întors capul şi a văzut doi ochi negri şi expresivi. O răsuflare caldă şi neliniştită i-a mângâiat pielea catifelată. Inima îi bătea cu putere, i se furnica tot corpul, simţea fiori pe şira spinării. Au stat aşa, nemişcaţi, privindu-se reciproc în ochi, timp de vreo două minute...</span><br /></span></span></span></span></span>Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4616160921903148778.post-48002547046842705382008-09-29T20:53:00.003+03:002008-09-29T21:24:13.682+03:00Inertă gândire(Nimic interesant.)<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCIN8iX1CW8k4C9qOF-8Pmcl_7ppzpeDI2OAinxktPK6tMlLURM4L16RDcRn1sUGY47Akb4W_zBt2ZtXv27zD6tIp6T8l5iBYkYhmuH1l3J_tb9dRjq7zazORcLWS-Utufx_GoIhyB0CbT/s1600-h/collage.JPG"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgCIN8iX1CW8k4C9qOF-8Pmcl_7ppzpeDI2OAinxktPK6tMlLURM4L16RDcRn1sUGY47Akb4W_zBt2ZtXv27zD6tIp6T8l5iBYkYhmuH1l3J_tb9dRjq7zazORcLWS-Utufx_GoIhyB0CbT/s200/collage.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5251510796764210450" border="0" /></a><br /><span style="font-weight: bold;"> <span style="font-size:85%;">Da, sunt în timpul orei de română. Dar nu am cum să particip, deşi aş vrea, pentru că nu am habar despre ce se discută aici, se dezbat nenumărate subiecte referitoare la comunism, la monarhia din România şi la multe alte lucruri care pe mine nu mă privesc.(Sau ar trebui sa mă privească?). Poate pentru mulţi e fascinant, dar pentru mine e un alt prilej nevinovat ca mintea să-mi joace feste şi să facă ce ştie ea mai bine, să mă poarte departe cu gândul şi să zburde inofensiv. Inofensiv poate părea, dar este unul din multele mele defecte, incapabilitatea de a fi atentă, chiar dacă ceea ce se spune poate fi important şi/sau folositor. Dacă mie mi se pare neinteresant sau plictisitor, îmi pierd interesul(ştiu că am repetat cuvântul "interes"; am stat mult timp să gândesc cu ce aş putea să-l înlocuiesc, a rezultat mulţime vidă).<br /> Aşa că, revenind, mă simt complet inutilă şi în plus. Cel puţin acum. Sau nu numai. Colegii mei pun întrebări atât de inteligente şi participă atât de...activ, violent, persuasiv, la aceste dezbateri! Şi cunosc atât de multe lucruri şi atât de diverse! Am avut tendinţa să încep să ma plâng în legătură cu cât de puţine lucruri ştiu eu şi cât de multe ei, despre "multele" lucruri la care mă pricep eu, despre...să nu mai spun la câte se pricep ei. În fine, n-o să-mi urmez acest instinct de autocompatimire(deşi deja am facut-o, haha) şi o să-mi continui textul acesta cu atât de multe înţelesuri, sensuri, atâtea învăţături şi "intelectualităţi" demne de reţinut! Bineînţeles, eram ironică, pentru că textul meu(la fel ca toate celelalte, de altfel) e cât se poate de inutil şi lipsit de sens.<br /> Ideea e că...Sincer, habar nu am de ce m-am apucat să scriu aceste rânduri. Probabil că mă plictiseam, probabil că doar simţeam nevoia să </span></span><span style="font-weight: bold;font-size:85%;" ><span style="font-style: italic;">strig</span></span><span style="font-weight: bold;"><span style="font-size:85%;"> ceva, orice, către teoreticii cititori.<br /> A început lecţia propriu-zisă. Cuvintele poeziei le aud, curg toate pe la urechile mele într-un ritm alert, dar suav, pentru că proful meu de română are o voce de-o căldură şi o dăruire rară. Dar tot aceste cuvinte nu vor să intre(la propriu nu, haha) în urechile mele, se derulează ca un film pe care îl urmăresc fără sunet.<br /> "Neobişnuită alăturarea asta între scuipat şi lumină". Fragmente din ce se discută în clasă, acum că a început şi comentariul poeziei.<br /> Se scurg încetişor şi ultimele cinci-zece minute din oră, mă gândeam dacă să fac o plimbare prin fascinantul Cişmigiu sau să mă duc direct acasă(având în vedere că astăzi "scap" cu o oră mai devreme).<br /> Cred că mă opresc aici cu înşiruirea asta de cuvinte(care, paradoxal, este legată tot de şcoală!). Mă gândesc cu groază la drumul singuratic către casă, o să mă arunc iar într-unul din împuţitele autobuze care îmi vor purta inertul trup până acasă, unde o să intru iar in rutina de seară.<br /> Sau poate...după ce îmi termin tema la mate, în seara asta o să fac ceva special, diferit, poate mă scufund în lectura caldă a unei cărţi...</span><br /></span>Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4616160921903148778.post-22209658538738340242008-09-28T16:51:00.002+03:002008-09-28T17:04:03.569+03:00L'ecole.<span style="font-size:85%;"><span style="font-family: georgia;"><span style="font-weight: bold;">Am stat si m-am gandit...Acum, ca toata lumea scrie posturi despre inceputul unui nou an scolar...As putea sa scriu si eu unul. Nu pentru ca inceputul meu de an scolar ar fi mai deosebit, dar pentru ca mie mi-a placut. Incepand cu prima zi. Da, fiind boboaca, nu stiam la ce sa ma astept. Botez, colegi primitori, inghesuiala, fite, etc. Dar a fost bine. Bineinteles ca boala mea cronica a trebuit sa isi faca simtita prezenta chiar din prima zi de scoala(<span style="font-style: italic;">am intarziat</span>; trebuia sa ma intalnesc cu Jojo pe la 8 si am ajuns mult mai tarziu), dar cel putin a fost ok. M-am intalnit intamplator si cu Deiu in statie(care intarziase) si am facut cunostinta cu Artemi, care m-a abordat cam asa: "Auzi, tu esti Lulu?". Probabil ca m-o fi recunoscut de pe hi5. Anyway, am plecat catre scoala, era o aglomeratie ingrozitoare, asa ca am hotarat sa 0 luam pe jos pana la prima statie. De acolo am luat autobuzul, bla bla bla, cu multe peripetii pe drum si am ajuns, intr-un sfarsit la locul de intalnire. Cu Jojo si Artemi am plecat mai departe la liceu, Deea s-a dus spre al ei. Am ajuns acolo, fiecare s-a pierdut prin multime si s-a dus sa-si caute clasa. Jojo s-a intalnit cu tipe de la ea din clasa, eu bineinteles ca nu. In fine, inghesuiala mare si pe acolo, directorul tinea un discurs din care nu am reusit sa inteleg nimic(nu ca as fi fost prea doritoare), apoi ni s-a dat drumul pana la ora 13.00 cand trebuia sa ne intoarcem la scoala pentru orele de dirigentie.<br />De-abia atunci, la ora 13.00 cand m-am intors, mi-am cunoscut colegii. In clasa erau deja niste tipi si tipe mari(am crezut ca am gresit clasa, fiind prima care ajunsese), iar apoi am aflat ca indivizii erau fostii elevi ai dirigai mele. Au terminat a 12-a si au venit sa ne "intampine" cu sfaturi, amintiri, chestii. A fost FOARTE tare si foarte dragut din partea lor. Si pe masura ce imi cunosteam din ce in ce mai mult noii colegi, toate ingrijorarile mele disparusera. Pentru ca am niste colegi foarte de treaba si astia 4 ani de zile care incep de acum o sa fie super. Cel putin, asa presimt eu. Si bineinteles, sper. Oricum, colectivul salveaza orice prof nasol, orice experienta neplacuta care va avea loc de-acum incolo.<br />Cam asta s-a intamplat la scoala, in prima saptamana.<br />Tot in prima saptamana, mai exact, vineri, a fost ziua mea. Si marea mea surpriza a fost sa vad ca acesti draguti colegi ai mei chiar s-au gandit la mine si mi-au luat un cadou(de fapt, mai multe), avand in vedere ca ne cunosteam doar de 5 zile. Oricum, aia a fost cea mai tare zi de cand a inceput scoala si pana acum.<br />A doua saptamana a decurs fara evenimente, fara chestii speciale(poate doar cu frica la fizica; banuiesc ca doar din partea mea, caci ei par sa nu aiba probleme)...<br />Luni incepe a treia saptamana...School is here.<br /></span></span></span>Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4616160921903148778.post-20633038790752450912008-09-28T16:19:00.001+03:002008-09-28T16:22:41.685+03:00Ca de-nceput<span style="font-weight: bold;font-size:85%;" >As putea sa incep cu banalitati. Si tocmai asta ar fi farmecul, pentru ca blogul meu nu se rezuma la nimic altceva, avand in vedere ca singurul lucru de care sunt eu capabila e sa enunt chestii fara sens, aberatii.<br />Si atunci..oare de ce mai sunt aici? Nu, nu cred ca am ceva de spus lumii(nu ca teoretica "lume" ar citi ce scriu aici), sau cel putin, nu ceva important, folositor sau alte sinonime si nici nu am creat acest blog ca sa ma integrez in categoria sociala a mai multor persoane de varsta mea- si nu numai -care considera ca e foarte "cool" sa scrii intr-un blog, desi textele tale gem de greseli de ortografie, pleonasme, exprimari inadecvate si altele. Si ca tot am ajuns aici...Da, sunt obsedata de astfel de lucruri. (Cand m-am apucat sa scriu postul asta, m-am chinuit destul de mult sa incerc sa scriu cu diacritice, dar am renuntat pentru ca sunt deja obisnuita sa scriu fara-sindromul mess, din pacate-si totusi, asta nu inseamna ca nu ii apreciez pe cei care o fac.) Deci-hmm, conjunctia prostului-sunt obsedata de limba romana, daca se poate spune asa. Ii dispretuiesc profund pe cei care isi bat joc de ea, bineinteles, fara sa-si dea seama, pentru ca nu stau ei sa analizeze ce scriu. M-am obisnuit sa ii corectez involuntar(mai mult din reflex) pe cei care fac greseli de genul.<br />Ok, acum m-am abatut de la subiect...Intentia acestui prim post nu era sa stau sa insir o sumedenie de lucruri despre mine. Am facut-o deja. In fine, o sa incerc sa ma rezum la ce aveam de zis. Mda, prin urmare, scopul acestui blog nu este cam...nici unul. Nu e nimeni obligat sa il citeasca(dupa cum am zis, nu ca l-ar citi prea multa lume..), dar comentariile si criticile sunt puternic apreciate. That's all for today, folks>:D<(asta pentru ca sunt hug addicted). </span>Luluhttp://www.blogger.com/profile/09586595130140781107noreply@blogger.com2