Ca de-nceput

As putea sa incep cu banalitati. Si tocmai asta ar fi farmecul, pentru ca blogul meu nu se rezuma la nimic altceva, avand in vedere ca singurul lucru de care sunt eu capabila e sa enunt chestii fara sens, aberatii.
Si atunci..oare de ce mai sunt aici? Nu, nu cred ca am ceva de spus lumii(nu ca teoretica "lume" ar citi ce scriu aici), sau cel putin, nu ceva important, folositor sau alte sinonime si nici nu am creat acest blog ca sa ma integrez in categoria sociala a mai multor persoane de varsta mea- si nu numai -care considera ca e foarte "cool" sa scrii intr-un blog, desi textele tale gem de greseli de ortografie, pleonasme, exprimari inadecvate si altele. Si ca tot am ajuns aici...Da, sunt obsedata de astfel de lucruri. (Cand m-am apucat sa scriu postul asta, m-am chinuit destul de mult sa incerc sa scriu cu diacritice, dar am renuntat pentru ca sunt deja obisnuita sa scriu fara-sindromul mess, din pacate-si totusi, asta nu inseamna ca nu ii apreciez pe cei care o fac.) Deci-hmm, conjunctia prostului-sunt obsedata de limba romana, daca se poate spune asa. Ii dispretuiesc profund pe cei care isi bat joc de ea, bineinteles, fara sa-si dea seama, pentru ca nu stau ei sa analizeze ce scriu. M-am obisnuit sa ii corectez involuntar(mai mult din reflex) pe cei care fac greseli de genul.
Ok, acum m-am abatut de la subiect...Intentia acestui prim post nu era sa stau sa insir o sumedenie de lucruri despre mine. Am facut-o deja. In fine, o sa incerc sa ma rezum la ce aveam de zis. Mda, prin urmare, scopul acestui blog nu este cam...nici unul. Nu e nimeni obligat sa il citeasca(dupa cum am zis, nu ca l-ar citi prea multa lume..), dar comentariile si criticile sunt puternic apreciate. That's all for today, folks>:D<(asta pentru ca sunt hug addicted).